Asfintit marin de Lucian Blaga

"Asfintit marin", din volumul "La curtile dorului" (1938), este o poezie a trecerii timpului si a stingerii luminii, a amurgului, a intoarcerii lumii in orizontul de taine din care s-a nascut. Temele multiple, interferente, concentrate in distihuri de o sonoritate meditativa, se proiecteaza intr-o viziune exotica asupra lumii neptunice, vazuta ca un taram de o ireala frumusete: "Piere in jocul luminilor/ saltul de-amurg al delfinilor." Trecerea inevitabila e marcata de un paralelism subtil intre elemente ale efemerului si ale eternitatii, o stergere a liniilor diurne sub semnele umbrei, ale noptii, cufundate treptat "in marile somnului", in linistea cosmica, universala...